Īn primele pagini ale
lucrarii sale intitulate "Noi conferinte de
introducere īn psihanaliza", datata 6
decembrie 1932, Sigmund Freud afirma ca teoria
visului "ocupa un loc special īn istoria
psihanalizei oi marcheaza o turnanta. Īncepīnd
cu ea psihanaliza a facut pasul de la procedeu
psihoterapeutic la psihologie a
profunzimilor." Teoria visului este aspectul
cel mai caracteristic oi singular al stiintei
psihanalitice, "ceva ce nu are egal īn
restul stiintei noastre, o portiune de pamīnt
nou, sustras credintelor populare oi
misticii". (versiunea franceza:
"Nouvelles conferences d'introduction a la
psychanalyse", Gallimard, 1984).
Analiza viselor īn psihanaliza ofera
posibilitatea sa descifram misterul afectiunilor
nevrotice, īn speta isteria, si, īn al doilea
rīnd, deschide calea spre inconstient. A devenit
celebra expresia lui Freud : visul este via regia
[calea regala] spre inconstient.
Primele mari institutii legate
de vis au fost materializate īn anul 1895 cīnd
Freud considera ca a descoperit misterul viselor.
Este vorba de celebrul vis al injectiei Irmei ,
analizat aproape complet de Freud si publicat īn
paginile monumentalei sale lucrari
"Interpretarea viselor" (1900). Visul
este abordat īn maniera care va deveni specifica
pentru practicienii psihanalizei: cu ajutorul
asociatiilor visatorului. Analiza visului (vezi
detaliile īn cartea citata) scoate la iveala
sentimentele de vinovatie ale lui Freud fata de
Irma, una din tinerele sale paciente, a carei
tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud
se apara de aceste sentimente negative aruncīnd
vina, īn vis, asupra pacienta īnsasi, care,
chipurile, nu ar fi fost o pacienta docila si
ascultatoare, sau asupra unuia din confratii sai,
dr. Otto, care s-ar fi facut vinovat de o
interventie medicala neglijenta (o injectie cu o
seringa infectata).
Dupa analiza visului sau care
se dovedeste a fi cīt se poate de coerent, Freud
declara pe buna dreptate: "visul nu este
ceva lipsit de sens, nu este o absurditate si,
spre a ni-l explica, nu este necesar sa
presupunem ca o parte din tezaurul nostru de
reprezentari doarme, īn timp ce o parte īncepe
a se trezi. Este un fenomen psihic īn īntreaga
acceptiune a termenului si de fapt este
īmplinirea unei dorinte. Visul, prin urmare, se
cere integrat īn suita actelor psihice
inteligibile din starea de veghe; activitatea
spirituala care īl structureaza este o
activitatea extrem de complexa." Aceasta
afirmatie exprima de fapt o mare deschidere spre
activitatea psihicului abisal si mai ales,
credinta īn determinismul psihic, īn ideea ca
toate faptele psihice au semnificatie, sens, si
se conecteaza la activitatea diurna, chiar daca
īntr-o maniera mai putin vizibila. Contrar
opiniei generale a lumii stiintifice a epocii
sale, pentru Freud visul este o activitate
psihica coerenta, care poate face obiectul unei
analize profunde.
Definitia completa a visului
include īnsa si alte descoperiri inedite, care
constituie īntr-adevar pecetea originalitatii
abordarii freudiene: realizarea (deghizata) a
unei dorinte (īnabuoite, refulate)",
precizeaza Freud (op. cit., cap.
"Transfigurarea onirica", p. 138-139).
Aceasta definitie pune accentul pe doua aspecte
esentiale ale teoriei visului: 1. visul este
īmplinirea deghizata a unei dorinte, oi 2.
aceasta dorinta este refulata. Putem conchide ca
deghizarea ei este cauzata de faptul ca este
refulata. Iata motivul pentru care toti
cercetatorii visului pīna la Freud nu au putut
descoperi aceste fapte: ei au analizat exclusiv
continutul manifest al visului, adica forma pe
care o are el la trezire, fatada visului, fara sa
se sinchiseasca de gīndurile latente care au dus
la formarea lui, gīnduri la care ajungem prin
metoda asociatiilor pusa la punct de Freud.
Freud merge īnca si mai
departe si analizeaza natura deformarii visului,
care este partial opera cenzurii oi partial cea a
travaliului visului - procesul complex prin care
gīndurile latente sīnt transformate īn visul
propriu-zis. Analiza lui Freud mai include
travaliul visului, iar īn finalul cartii sale
avem s consideratii legate de psihologia
procesului oniric: procesele primare si secundare
, refularea, inconstientul etc.
Iata de ce "Interpretarea viselor"
reprezinta lucrarea capitala despre vis si despre
viata inconstienta, care nu a fost egalata pīna
azi! Ea ramīne o etapa esentiala īn studiul
psihanalizei!
Īn ciuda importantei
analizei visului pentru descoperirea functionarii
psihicului abisal, dar si īn terapia
propriu-zisa, acest domeniu extrem de important
al psihanalizei nu a mai succitat interesul
psihanaliotilor dupa cercetarile lui Freud. Īn
aceeaoi lucrare citata la īnceputul acestui
articol, Freud īnsusi observa cu amaraciune:
"Veti gasi īn primele volume [ale
"Revistei internationale de
psihanaliza"] o rubrica permanenta -
"cu privire la interpretarea visului"
-, cu bogate contributii la diferitele puncte ale
teoriei visului. Dar cu cīt avansam mai mult īn
timp, aceste contributii sīnt tot mai rare, iar
rubrica permanenta va sfīrsi prin a dispare
complet..." ("Nouvelles
conferences...", op. cit. p. 14). Īn ciuda
acestui dezinteres constant pentru teoria
visului, dezinteres care se materializeaza īn
zilele noastre printr-o abordare schematica,
abstracta, a visului īn terapia psihanalitica,
importanta acestui domeniu de cercetare este, asa
cum am mai spus, cruciala. De aceea trebuie sa-i
acordam locul care i se cuvine.